Situatia PLX -109/2012

Pentru a sasea oara consecutiv, pe 24.09.2013, discutarea proiectului a fost amanata in Camera Deputatilor, intentia, din ce in ce mai clara fiind de retrimitere a proiectului inapoi la comisii.

In fapt, ar fi catastrofal pentru USL sa-si respinga propriul proiect reparatoriu, depus pe vremea cand era in opozitie. In acelasi timp, pare dificil pentru domnii politicieni, aburiti de socotelile tovarasului Gherghina, sa priceapa ca:
· dreptul la munca nu poate fi limitat nicaieri in lume, nici chiar in Romania;
· un rezervist sau un pensionar civil, care au o pensie pentru ce au lucrat in trecut, vor fi platiti de stat, la nivel de stagiar, avand vechime zero;
· exista meserii profesate numai in armata, dovada ca la receptia unor aparate de zbor la Brasov se afla astazi, cpt.cdor. (r) Groparu si nu altcineva, pentru ca nu exista alt expert in domeniu;
· toate administratiile statelor membre UE si NATO folosesc cu predilectie experti rezervisti. Doar in Romania acestora li s-a limitat prin lege dreptul la munca;
· nici pe domnii deputati nici pe tov. Gherghina, n-ar trebui sa-i intereseze cine este persoana care incaseaza salariu, pentru ca salariul oricum se plateste cuiva. Noi nu cerem bani suplimentar, ci niste drepturi constitutionale si europene – dreptul de a participa la orice concurs pentru ocuparea oricarui post, in conditiile legale de varsta si competenta, pana la 65 de ani si dreptul constitutional de a munci oriunde dorim. Daca acest lucru nu se intelege, probabil ca actionarea in justitie a tov. Gherghina pentru lipsirea voita a administratiei si economiei nationale de experti, cu alte cuvinte pentru subminarea economiei nationale, va convinge!

sursa SCMD

7 enigme încă nedescifrate ale Universului

                                                                              Mihaela Stănescu | 19.06.2013 |

 Ce formă are Universul? Există materia neagră? Dar energia neagră? De unde vine ciudatul sunet al spaţiului şi de ce este atât de puternic? Acestea şi multe alte întrebări aşteaptă încă un răspuns definitiv.
Deşi am parcurs un drum atât de lung de la vremea când oamenii îşi închipuiau că fulgerele sunt azvârlite de nişte zei supăraţi, ce locuiau în sălaşe cereşti, deşi ştim azi atât de multe lucruri despre propria noastră planetă, despre vecinele ei din Sistemul Solar şi despre Univers în general, rămâne, totuşi, un exerciţiu foarte frustrant să ne gândim cât de multe lucruri NU ştim. Dacă ne mărginim la studiul Cosmosului - deşi nu ştiu cum ne-am putea „mărgini” când e vorba despre cercetarea a ceva ce pare nemărginit - există o lungă listă de probleme fundamentale pentru a căror lămurire oamenii de ştinţă lucrează de zor, şi nu de azi-de ieri, ci de mulţi ani. E o listă complexă, dar, ca să ne facem o idee, iată 7 dintre Marile Întrebări pe care oamenii de ştiinţă şi le pun despre Universul din jur.

Destinul Universului

Să începem cu sfârşitul. Sau hai să-i să-i zicem viitorul: care va fi soarta viitoare a Universului? Dacă teoria Big Bang-ului, larg acceptată azi, descrie ce s-a întâmplat în primele momente de după naşterea Universului, ce se va întâmpla în ultimele lui momente e un mare, mare mister. Unii preferă să rămână aşa, dar nu oamenii de ştiinţă; ei ar vrea să ştie la ce să se aştepte (mă rog, e un fel de-a spune). Am tratat acest subiect mai pe larg într-un articol şi e clar că povestea e departe de a fi lămurită. Au fost propuse mai multe scenarii, care de care mai complicat de explicat, toate prezentându-se sub forma unor teorii bazate pe ipoteze îndrăzneţe şi sprijinite pe calcule matematice sofisticate.

Ce se va întâmpla, deci, cu Universul? Se va contracta tot mai mult, prăbuşindu-se în sine însuşi, întorcându-se astfel la starea de dinainte de începuturi? Va fi acest sfârşit un nou început - cu alte cuvinte, evoluţia Universului este parte a unui model ciclic, cu un număr nesfârşit de Big Bang-uri alternând cu tot atâtea colapsuri universale? Nimeni nu ştie. Şi unii chiar cred că e mai bine aşa.

Acum, că ne-am lămurit că nu ştim ce se va întâmpla cu Universul nostru (şi oricum mai e mult până atunci, fiindcă măcar un lucru pare sigur: nu dă semne că ar fi pe ultima sută de metri), putem să ne ocupăm de ceea ce se întâmplă cu el şi în el acum, în momentul de faţă. Şi în el există şi se întâmplă foarte multe lucruri misterioase, dar extrem de importante pentru înţelegerea a ceea ce a fost, este şi va fi.



De exemplu, ce-i cu materia neagră?

De văzut, n-a văzut-o nimeni, în mod direct, cu telescopul, pentru că nu poate fi văzută astfel. E numită neagră tocmai pentru că nici nu emite, nici nu absoarbe lumină sau vreo altă formă de radiaţie electromagnetică, cel puţin nu la un nivel care să poată fi detectat cu tehnologia de care dispunem azi.

Dar faptul că n-o vedem nu înseamnă că ea nu există; existenţa şi proprietăţile ei pot fi deduse pe baza efectelor ei gravitaţionale asupra unor lucruri ce pot fi detectate şi măsurate - de exemplu materia vizibilă, radiaţia şi, general, structura Universului.

Cum s-a ajuns la ideea că ea ar exista? Păi, studiind obiecte spaţiale de mari dimensiuni, astrofizicienii au constatat nişte discrepanţe între masa acestora, calculată pe baza efectelor ei gravitaţionale, şi masa calculată pe baza a ceea ce „se vedea”, a „materiei luminoase”, detectabile: stele, gaz, praf cosmic. Concluzia logică a fost că, în afară de „materia luminoasă” (cea care absoarbe sau emite radiaţii electromagnetice şi poate fi astfel detectată cu instrumente ce măsoară acele radiaţii), acolo mai există ceva - ceva ce nu îşi face simţită prezenţa prin acţiunea asupra fluxurilor de radiaţii, dar care este acolo şi îşi dovedeşte existenţa prin efectele gravitaţionale pe care le produce. Acest „ceva” a fost numit materie neagră.

Şi nu numai că, după toate probabilităţile, materia neagră există, dar şi constituie o parte foarte însemnată a Universului.

 După opinia specialiştilor din cadrul misiunii Planck - un studiu internaţional de anvergură în domeniul cosmologiei, condus de Agenţia Spaţială Europeană (ESA) - materia neagră reprezintă 84.5% din totalul materiei din Univers şi 26.8% din tot ceea ce există în Univers - adica materie + energie.
Pentru că nu a putut fi până acum detectată (şi deci studiată) în mod direct, materia neagră păstrează, pentru om, o mulţime de taine.

Cea mai mare dintre nelămuriri: există sau nu există?

Deşi cea mai mare parte a comunităţii ştiinţifice acceptă faptul că există materie neagră şi că prezenţa ei se manifestă gravitaţional, există totuşi şi teorii alternative care încearcă să explice acele efecte gravitaţionale prin alte cauze decât existenţa materiei negre. Deci, credem că există, dar nu suntem sută la sută siguri.

Oamenii de ştiinţă fac, totuşi, progrese în înţelegerea acestei enigme a Universului; la ritmul în care progresează azi ştiinţele şi tehnologia, putem sper ca, peste câteva decenii, să ştim despre materia neagră mult mai mult decât că ea există, dar n-o putem vedea.



Energia neagră

Dar dacă natura materiei negre e departe de a fi înţeleasă, încă şi mai stranie este aşa-numita energie neagră.

În conformitate cu modelul standard al cosmologiei, aceiaşi cercetători din cadrul misiunii Planck (vezi mai sus) consideră că, din totalul masă-energie al Universului, 4.9% ar fi materie obişnuită, 26.8% materie neagră şi 68.3% energie neagră. Adică trăim într-un Univers alcătuit, în proporţie de mai bine de jumătate, din energie neagră, fără să ştim prea bine ce este aceasta.

Energia neagră este definită drept o formă ipotetică de energie, prezentă în tot Universul şi care tinde să accelereze expansiunea acestuia. Începând din anii 1990, multe observaţii indică faptul că Universul se extinde cu o viteză tot mai mare şi, firesc, au fost căutate diverse explicaţii. Una dintre cele mai larg acceptate azi implică această energie neagră, care - se crede - exercită o puternică presiune negativă, generând o forţă de respingere care ar putea explica accelerarea expansiunii Universului. Dar discuţiile despre natura energiei negre sunt, deocamdată, la un nivel exclusiv teoretic; energia neagră nu a fost detectată niciodată, iar dovezile existenţei ei sunt indirecte.

Ca şi în cazul materiei negre, există teorii care oferă explicaţii alternative fenomenelor altminteri explicate prin existenţa acestor chestii negre. Dacă expansiunii Universului i se poate găsi o altă explicaţie, plauzibilă şi poate mai simplă, sau dacă (aşa cum susţine o altă teorie) expansiunea nici nu are loc, ci este o iluzie determinată de mişcarea relativă a regiunii din spaţiu în care ne găsim, faţă de restul Universului, atunci s-ar putea ca energia neagră să nici nu existe, de fapt. Nu ştim nimic sigur, deocamdată.



Asimetria barionică

E una dintre cele mai sâcâitoare (sau fascinante, depinde cum priveşti problema) enigme ale Cosmosului acest fenomen al asimetriei barionice - dezechilibrul frapant dintre materie şi antimaterie. În Universul observabil, cantitatea de materie o depăşeşte cu mult pe cea de antimaterie, deşi pare destul de limpede că Big Bang-ul ar fi trebuit să dea naştere materiei şi antimateriei în părţi egale. Însă dacă ar fi fost aşa, atunci particulele de materie şi antimaterie s-ar fi anihilat reciproc: protonii şi antiprotonii s-ar fi nimicit unii pe ceilalţi, neutronii şi antineutronii s-ar fi ciocnit şi ei şi s-ar fi aneantizat unii pe alţii, electronii şi antielectronii, întâlnindu-se, s-ar fi redus la nimic. N-ar mai fi rămas, din tot ce crease Big Bang-ul, decât fotoni - cuante de radiaţie electromagnetică. Evident, nu s-a întâmplat aşa; Universul e plin de materie, dar unde este antimateria şi câtă este?

Ceva s-a întâmplat; e clar că legile fizicii nu au fost aceleaşi pentru materie şi pentru antimaterie. Mare, mare enigmă; nici cele mai cuprinzătoare teorii pe care le avem - teoria relativităţii generale şi modelul standard al fizicii particulelor - nu au putut explica până acum acest fenomen tulburător.

Există câteva ipoteze explicative; una dintre ele, de exemplu, sugerează că partea de Univers în care locuim noi este, întâmplător, una cu multă materie şi că ar putea exista în alte regiuni, foarte îndepărtate, ale Universului zone unde, dimpotrivă, să predomine antimateria; astfel, problema nu mai este una de dezechilibru între cantitatea de materie şi cea de antimaterie, ci una de separare între cele două. Însă e doar o ipoteză şi, de fapt, asimetria barionică tot un mister rămâne, pentru moment.


Forma Universului

Încă un lucru despre care nu ştim nimic sigur, ci doar alcătuim teorii în încercarea de a afla: ce formă are Universul? V-aţi întrebat vreodată? Ei, unii s-au întrebat - şi continuă să se întrebe - dar un răspuns limpede n-a putut da nimeni până acum. De important, e important; printre altele - vedeţi cum toate lucrurile se leagă între ele? - de forma Universului depinde soarta lui viitoare (sau finală, cum vreţi să-i spuneţi), aşa că problema îi interesează în cel mai înalt grad pe aceia care caută să elaboreze scenarii teoretice cât mai plauzibile privitoare la modul în care se va încheia existenţa Universului (spune-mi ce formă ai ca să-ţi spun cum vei sfârşi).

Dar până şi de vorbit despre asta e extrem de dificil; la scara de necuprins a Universului, discuţia despre formă nu se poartă în termeni ca sferă, cub sau alte denumiri de corpuri geometrice pe care le ştim şi le vedem cu ochii minţii, îndată ce li se pomeneşte numele; nu, aici se discută despre spaţiu topologic, varietate tridimensională, coordonate comobile, geometrie locală, curbura spaţiului şi alte asemenea noţiuni despre care, probabil, nu pot vorbi în cunoştinţă de cauză decât vreo câteva sute de mii de oameni din 7 miliarde şi mai bine, câţi locuiesc pe Terra.

De problema formei Universului se ocupă o ramură a ştiinţei numită fizica cosmologică, iar printre specialiştii în această disciplină există diferite puncte de vedere cu privire la chestiunea în cauză.

Exemple:
.
spaţiul dodecaedric Poincaré, sau sfera de omologie Poincaré; asta e forma pe care o are Universul, după opinia specialiştilor de la Observatorul din Paris (2003). Dodecaedrul este un corp geometric cu 12 feţe pentagonale plane, identice, iar o sferă Poincaré ar fi, cumva, un dodecaedru ale cărui feţe, în loc să fie plane şi cu muchii drepte, ar fi uşor curbate, cu unghiurile puţin modificate, astfel încât forma rezultată să se apropie cât mai mult de o sferă.
.
într-o altă viziune (2004), forma spaţiului este descrisă de aşa-numitul „model Picard”, o varietate (în sens matematic) tridimensională hiperbolică. E greu, nu-i aşa? Poate e mai uşor de închipuit dacă spunem că ar arăta cam ca pâlnia unei trompete (în engleză modelul se numeşte Picard horn), al cărei capăt îngust se tot prelungeşte şi se îngustează la infinit, fiind prea departe de noi pentru a putea fi observat, iar noi „locuim” în partea largă a pâlniei, care constituie ceea ce numim Universul observabil.
.
 măsurători realizate recent cu ajutorul sondei WMAP (Wilkinson Microwave Anisotropy Probe) au dat rezultate pe baza cărora NASA a declarat. ”Ştim acum [în 2013] că Universul este plat, cu o marjă de eroare de numai 0.4%.” Dar explică apoi că asta se referă numai la partea care poate fi observată, însă că Universul este cu mult mai mare decât ceea ce putem observa direct; de fapt, ăsta e singurul lucru de care putem fi siguri.

Deci: pâlnie Picard? Sferă Poincaré? Plat la infinit? Nu ştim încă.

Câte dimensiuni există în Univers? 

Dacă am vorbit, de formă, să vorbim şi de dimensiuni: câte dimensiuni există în Univers? Ne-am obişnuit - mă rog, oamenii de ştiinţă s-au obişnuit şi ne-am luat şi noi după ceea ce spun ei - să considere că în Univers totul se petrece în 4 dimensiuni: trei dimensiuni ale spaţiului, plus cea de-a patra dimensiune - timpul. De aceea se şi vorbeşte despre spaţiu-timp, sau continuum spaţiu-timp. Dar dacă nu sunt numai 4? Dacă sunt mai multe? Câte anume? Le-am putea dovedi experimental existenţa? Sunt aceste dimensiuni o proprietate fundamentală a Universului sau rezultatul aplicării altor legi ale fizicii?

Adevărul e că habar n-avem.


Glasul Universului

Aşadar, Universul are o formă (oricare ar fi aceea); are şi nişte dimensiuni (câte or fi) şi, mai nou, scoate şi un sunet, iar sunetul e la fel de neînţeles pentru noi ca şi forma şi dimensiunile.

Aşa-numitul zgomot spaţial (savanţii de limbă engleză îl numesc space roar) este un fenomen natural pe care un grup de oameni de ştiinţă de la NASA l-a descris recent (2009), după ce a captat nişte unde radio venite din spaţiul cosmic, pe când încerca, cu ajutorul radiometrului ARCADE, să găsească urme ale căldurii emise de prima generaţie de stele.

Descris ca un fâşâit sau şuierat puternic, acest "glas al Cosmosului" este de 6 ori mai intens decât ar trebui să fie după calculele oamenilor de ştiinţă. Nimeni nu ştie de ce este aşa şi nici care este sursa lui.

Descoperirea acestui fenomen, adăugat pe lista enigmelor Cosmosului în anul 2009, dovedeşte foarte clar că, pe măsură ce se explică unele dintre enigme, altele se adună. Niciodată nu vom şti totul. Dar cel puţin vom avea mereu ceva de descoperit.


sursa http://www.descopera.ro/stiinta/10982445-7-enigme-inca-nedescifrate-ale-universului

Preturile carburantilor:

Azerbadjan Diesel EUR 0,31
Egipt Diesel EUR 0,14
Ethiopia Super EUR 0,24
Bahamas Diesel EUR 0,25
Bolivia Super EUR 0,25
Brazilia Diesel EUR 0,54
China Normal EUR 0,45
Ecuador Normal EUR 0,24
Ghana Normal EUR 0,09 !!!!!!!
Groenlanda Super EUR 0,50
Guyana Franceza Normal EUR 0,67
Hong Kong Diesel EUR 0,84
India Diesel EUR 0,62
Indonezia Diesel EUR 0,32
Irak Super EUR 0,60
Kazakhstan Diesel EUR 0,44
Qatar Super EUR 0,15
Kuweit Super EUR 0,18
Cuba Normal EUR 0,62
Libia Diesel EUR 0,08 !!!!!!!
Malaezia Super EUR 0,55
Mexic Diesel EUR 0,41
Rep. Moldova Normal EUR 0,25
Oman Super plus EUR 0,20
Peru Diesel EUR 0,22
Filippine Diesel EUR 0,69
Rusia Super EUR 0,64
Arabia Saoudita Diesel EUR 0,07 !!!!!!
Africa de Sud Diesel EUR 0,66
Swaziland Super EUR 0,10 !!!!!!
Siria Diesel EUR 0,10 !!!!!
Trinidad si Tobago Super EUR 0,33
Thailanda Super EUR 0,65
Tunisia Diesel EUR 0,49
USA Diesel EUR 0,61
Venezuela Diesel EUR 0,07 !!!!!
Emiratele Arabe Unite Diesel EUR 0,18
Vietnam Diesel EUR 0,55
Ucraina Diesel EUR 0,51

Incredibil, nu-i asa?

Tarile Uniunii Europene si ministrii lor de finante au luat, intr-adevar, populatiile drept niste cretini ...
TVA + TIPP + IRPP + ISF + TVA pe bunurile de consum + escrocherii fiscale diverse si variate.
Trimite acest e-mail mai departe pentru a sti cum suntem indusi in eroare de politicile "noastre" si ... de marile companii petroliere.
Taxele incluse in benzina  la 1 ianuarie 2012 sunt: - acciza este de 467 EUR / tona
- taxa de drum este de 125 EUR / tona
- taxa de solidaritate (cate un cent / litru - motivul este acoperirea
prejudiciului creat in urma falimentului Bancorex), adica 10 EUR / tona
Producatorul are pretul de aproximativ 370 EUR / tona.
Astfel rezulta urmatorul pret pe tona de benzina: 370+467+125+10=972 EUR / tona (taxe si accize)
Se adauga TVA de 24 %, adica 233.28 EUR
Totalul este de 1205.28 EUR / tona
Un litru de benzina este 1,205 EUR (aproximativ 5.15 RON)
Producatorul incaseaza 370 EUR / tona
Statul incaseaza 835.28 EUR / tona

SI NU UITATI! PRETUL BENZINEI SE REFLECTA SI IN PRETUL PRODUSELOR SI SERVICIILOR...

DECIZIE : PENSIILE MILITARILOR SE REANTREGESC DIN OCTOMBRIE 2013 !

Aproximativ 18.600 de militari vor beneficia de pensii mai mari de la 1 octombrie, după ce Parlamentul a adoptat legea care prevede reîntregirea pensiilor militare la nivelul din 2010.

Parlamentarii UDMR au votat împotrivă, iar cei din PDL s-au abtinut.

Legea trebuie promulgată de președinte înainte de a putea fi pusă în aplicare.


Iata textul  legii

Lege privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

Art.1. -
(1) Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr.165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.

(2) Plata drepturilor băneşti prevăzute la alin.(1) se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013.

(3) În cazul în care beneficiarii pensiilor prevăzute la alin.(1) au realizat stagii de cotizare după data înscrierii la pensie, cuantumul aferent acestora se adaugă la cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010 calculat conform alin.(1).
(4) Cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, prevăzut la alin.(1), se menţine în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulţirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.

Art.2.
- (1) În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie revizuite conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2011, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin.(1) se plătesc în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor, iar cele de recuperat, prin derogare de la prevederile art.107 alin.(2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, nu se recuperează, indiferent dacă au fost sau nu emise decizii în acest sens.

PS Din pacate, ramane nesolutionata problema grupelor de munca in cazul pilotilor, scafandrilor, parasutistilor etc...

REPLICA ZILEI !

Replici  , urmare a divortului Elenei Udrea

- EBa i-a transmis Elenei Udrea un mesaj de încurajare: „Mulţi oameni trec prin divoarţe, dar asta  înseamnă că nu mai au succesuri în viaţă”;

- Dorin Cocoş s-a arătat extrem de surprins de anunţul Elenei Udrea: „Nici măcar nu ştiam că sunt căsătorit cu ea”;

- Elena Udrea s-a plâns apropiaţilor că Dorin Cocoş se culca odată cu găinile: „Se ştie că cine se culcă o dată cu găinile se va culca şi a doua oară”;

ROMANUL E HATRU, DIN NASTERE ...

,,Sarac esti atunci cand ti-a ramas prea multa lună la sfarsitul banilor,,


La benzinarie
- "Un gol la portofel, va rog!"

O INVENTIE DE TOP ?

O companie din Marea Britanie a reuşit, în premieră mondială, să producă benzină din aer, folosind o tehnologie revoluţionară ce promite să rezolve criza energetică şi să ajute la reducerea încălzirii globale, prin eliminarea dioxidului de carbon din atmosferă.

Compania Air Fuel Synthesis, din Stockton-on-Tees, a produs cinci litri de combustibil începând cu luna august, când a pus în funcţiune o mică rafinărie care produce benzină din dioxid de carbon şi vapori de apă.
Compania speră ca în următorii doi ani să construiască o rafinărie mult mai mare, care să producă o tonă de combustibil pe zi. De asemenea, Air Fuel Synthesis doreşte să producă combustibil destinat transportului aerian, pentru a permite companiilor din domeniu să-şi reducă „amprenta de carbon”.
Tim Fox, şefului departamentului de energie şi mediu din cadrul Institution of Mechanical Engineers din Londra, a declarat că „sună prea bine ca să fie adevărat, dar e adevărat”. „Am fost acolo şi am văzut cu ochii mei procesul de producţie. Inovaţia lor este că au reuşit să facă acest proces să funcţioneze. Centrala lor pilot captează aer şi extrage CO2 din el pe baza unor principii cunoscute. Centrala nu foloseşte tehnologii noi, inovaţia lor este faptul că au reuşit să combine mai multe tehnologii pentru a demonstra că acest proces funcţionează”, a explicat Fox.
„Am luat dioxidul de carbon din aer şi hidrogenul din apă şi am transformat aceste elemente în benzină”, a declarat Peter Harrison, directorul general al companiei, care a dezvăluit reuşita în cadrul unei conferinţe găzduite de Institution of Mechanical Engineers.

„Din câte ştim, nimeni altcineva nu a mai reuşit să facă acest lucru, nici în Marea Britanie, nici în alte ţări. Produsul nostru arată şi miroase ca benzina, dar este un produs mult mai curat decât benzina obţinută din petrol fosil”, a declarat Harrison.
„Nu avem nici aditivi, nici celelalte ingrediente neplăcute ce se găsesc în benzina obişnuită, însă produsul nostru poate fi folosit fără probleme într-un motor obişnuit”, a adăugat Harrison. „Acest lucru înseamnă că oamenii pot folosi produsul nostru încă din prima zi, fără a fi nevoiţi să instaleze baterii speciale sau să-şi modifice vehiculul în vreun fel. Astfel, infrastructura existentă poate fi folosită în continuare”, a mai spus şeful companiei.
Capacitatea de a extrage dioxidul de carbon din aer, eliminând astfel principalul gaz cu efect de seră din atmosferă, este principalul obiectiv al tehnologiilor prietenoase cu natura. Dioxidul de carbon este eliberat de oameni în atmosferă în urma arderii combustibililor fosili, precum petrolul sau cărbunii.
Compania britanică face un pas în plus, folosind dioxidul de carbon extras din atmosferă pentru a produce un combustibil care poate fi stocat, transportat şi folosit de motoarele deja existente. Harrison afirmă că această tehnologie are potenţialul de a transforma economia Marii Britanii.
„Credem că până la finalul lui 2014 vom putea produce acest combustibil la o scară comercială. Planul nostru pentru următorii 15 ani este să atingem un nivel de producţie similar cu cel al rafinăriilor de astăzi. Cred că avem potenţialul de a transforma economia acestei ţări prin faptul că vom putea produce combustibilul necesar Marii Britanii aici, fără a mai fi nevoie să apelăm la importuri”, a spus Harrison.
În acest moment, benzina produsă prin tehnologia companiei britanice este costisitoare, astfel că nu reprezintă încă o soluţie pe scară largă. Cu toate acestea, specialiştii afirmă că, în timp, costul oricărei tehnologii noi scade considerabil. Profesorul Klaus Lackner de la Universitatea Columbia din New York a oferit câteva exemple: „Când am cumpărat primul meu CD, în anii '80, costa 20 de dolari să produci unul. Astăzi costul este de 10 cenţi. Costul unui bec a scăzut de 7.000 de ori în ultimul secol”.